de Adina Enachescu
Şi pentru că pe lume nu aveam,
nimic ce-ar fi putut să mă aline,
eu ochii, Doamne,-am ridicat spre Tine
că doar în Tine mai speram, credeam!
Pe ochii-mi trişti, a picurat din cer
O lacrimă, o boabă de lumină
atât de caldă şi atât de plină
ce-a limpezit destinu-mi efemer…
Şi de atunci pe versuri a venit
o ploaie-nmiesmată, aurie,
iar viaţa mea a început să fie
un curcubeu prin nouri răsărit…
Doar tu, iubită, poezie-mi dragă,
mi-ai arătat că lumea e frumoasă,
că mi-a intrat o primavară-n casă
şi, iată, pe-amândouă ea ne leagă…
sursa:www.poezie.ro
vineri, 8 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)